Glosar: termeni din consilierea filosofică
Notă de utilizare: Acesta este un glosar de început, construit pentru a-ți oferi puncte de intrare în vocabularul consilierei filosofice. Va fi extins și rafinat în timp, pe măsură ce adăugăm termeni și clarificăm alții. Definițiile de mai jos sunt stabilite în tradiția filosofică și în practica consilierii filosofice din surse consacrate.
Dialog socratic
Metodă de investigare bazată pe întrebări succesive, adaptată de la practica lui Socrate. Scopul ei nu e să-ți dea răspunsuri, ci să-ți expună, prin întrebări, presupozițiile, limitele și contradicțiile propriilor convingeri, ca tu să ajungi la o înțelegere mai limpede. Este instrumentul de lucru central al consilierii filosofice.
Filosofia ca mod de viață
Concepția că filosofia nu e doar o disciplină teoretică, ci o practică trăită, care formează modul în care gândești, decizi și trăiești. A fost dezvoltată în antichitate (școli ca stoicismul sau epicureismul) și reluată în secolul XX de istoricul Pierre Hadot, ale cărui interpretări au influențat profund consilierea filosofică contemporană.
Epimeleia heautou (îngrijire de sine)
Concept din filosofia antică greacă, traducerea uzuală fiind „îngrijirea de sine". Numește practica de a-ți acorda atenție gândirii, valorilor și alegerilor, ca parte a unei vieți lucide, nu ca simplu confort. Este o idee-cheie pentru înțelegerea autocunoașterii în filosofia practică.
Nedirectiv
Mod de a lucra în care consilierul nu-ți impune concluzii, valori sau o anumită filozofie, ci te ajută să-ți examinezi propria gândire. Ideea nu e să evite orice input, ci să nu te împingă spre un răspuns prestabilit. Articulația modernă a practicii nedirective în consiliere se datorează în parte lui Carl Rogers.
Clarificare de valori
Activitatea de a identifica ce prețuiești cu adevărat, de a ordona aceste valori și de a verifica dacă deciziile tale le respectă. Pentru că multe credințe despre valori sunt moștenite fără verificare, clarificarea te ajută să descoperi dacă ele sunt chiar ale tale.
Examinare de presupoziții
Procesul de a scoate la lumină și de a testa convingerile de fundal pe care se sprijină raționamentele tale — despre tine, despre ceilalți, despre ce e „normal" sau „corect". Multe dileme rezistă pentru că presupozițiile lor nu au fost niciodată formulate.
Analiză conceptuală
Metodă de lucru care desfășoară un concept — „sens", „libertate", „angajament" — în componentele sale, examinând condițiile în care termenul se aplică cu adevărat. Scopul e precizia: să nu lași ambiguitatea cuvintelor să-ți controleze deciziile.
Existențialism
Curent filosofic modern (Kierkegaard, Nietzsche, Sartre, Camus) centrat pe teme ca libertatea individuală, alegerea, finitudinea, moartea și construirea sensului într-o lume fără sens garantat. În consilierea filosofică este o sursă de instrumente pentru întrebările de sens și de decizie.
Stoicism
Școală filosofică antică (Zenon, Seneca, Epictet, Marc Aureliu) care distinge ce depinde de noi de ce nu depinde și învață să trăiești conform rațiunii și virtuții. Oferă exerciții practice de autocontrol și de reframare a judecăților, frecvent folosite în practica filosofică aplicată.
Etica virtuții
Tradiție etică ce se concentrează pe caracterul persoanei — ce virtuți cultivi — mai degrabă decât pe reguli sau pe consecințe. Rădăcinile ei sunt în Aristotel și în tradiția stoică. Ridică în practică întrebarea: ce fel de om vrei să devii, nu doar ce faci.
Absurdism
Poziție filosofică asociată cu Albert Camus, potrivit căreia există o nepotrivire fundamentală între căutarea umană de sens și tăcerea unei lumi care nu răspunde. Camus răspunde nu cu disperare, ci cu asumarea lucidă a absurdului și cu o viață trăită plenar.
Practică filosofică (philosophische Praxis)
Denumirea, în tradiția germană, a activității prin care instrumentele filosofiei sunt puse în slujba persoanei în dialog. Înființată în anii 1980 de Gerd Achenbach, a inspirat mișcări contemporane de consiliere filosofică din Europa și America de Nord. Este rădăcina istorică a ceea ce numim astăzi consiliere filosofică.
